El este fotbalistul cu două diplome, care a învățat româna la 2 ani!

Poveste de film a dinamovistului Alex Pop: s-a născut în Argentina și a terminat două facultăți în paralel.

Într-o lume a sportului rege în care performanța sportivă e pusă pe prim plan, atacantul dinamovist Alex Pop dărâmă toate barierele. Născut în Argentina, dar crescut în Ardeal, fotbalistul ascunde o poveste de viață fascinantă: a ajuns în România fără să cunoască o boabă în limba română, a terminat liceul ca șef de promoție, iar astăzi este un fotbalist cu două diplome de facultate în buzunar, după ce a absolvit cu succes cursele Universității Babeș-Bolyai.

Călătoria lui Alex Pop a început spectaculos, chiar de la mii de kilometri depărtare de casă. Deși s-a născut pe tărâmul Americii de Sud, destinul l-a adus rapid pe pământ românesc, într-o perioadă în care singura limbă pe care o înțelegea era spaniola.

Din Argentina în Huedin, fără să știe limba română

Mutarea în țară a însemnat un șoc cultural și lingvistic pentru micul Alex. Părinții au apelat la o strategie curajoasă pentru a-l ajuta să se adapteze rapid la noua sa casă: integrarea timpurie într-un colectiv de copii din județul Cluj.

„Din păcate nu mai amintiri de acolo, ne-am întors împreună cu familia mea în țară când aveam 2 ani. Dar vorbeam cu ai mei și continuăm să vorbim despre asta: când vom avea un pic de timp liber, mi-au promis că o să mă ducă și o să mergem să revăd locurile în care m-am născut, pe unde am stat, unde am crescut, prietenii lor de acolo, pentru că încă țin legătura cu câțiva oameni de acolo”, a declarat fotbalistul.

El se amuză când dă timpul înapoi în perioada în care se înțelegea prin semne cu copiii din Huedin: „Când am venit în țară nu știam limba română. Vorbeam ca un copil, dar doar spaniolă. Și am învățat româna destul de repede, mi se pare. M-au dat ai mei la grădiniță, la bunici, în Huedin, mai repede decât trebuia. Tocmai de asta, ca să stau într-un colectiv de copii și ca să prind limba. Și cred că în câteva luni vorbeam deja românește, poate și mai repede”, își amintește atacantul.

Secretul din spatele mediei 9.71 la Bacalaureat

Fotbalistul recunoaște că performanțele sale de pe băncile școlii, culminând cu o medie de 9.71 la examenul de Bacalaureat, nu au fost întâmplătoare. În spatele tânărului silitor a stat o disciplină spartană impusă acasă de părinți, care au împărțit materiile pentru a-l verifica în fiecare zi. „Un merit mare îl au părinții mei, pentru că de mic s-au ținut de mine să fac temele, să învăț, m-au mai controlat la lecții, m-au mai ascultat, mama era cu partea de ascultat la geografie, istorie. Tata m-a ajutat pe partea cealaltă, de real, de fizică, matematică. Și tot timpul era așa în casă o presiune între ghilimele, presiunea notelor, sau să iau note bune, să învăț, să fiu printre primii în clasă. Și atunci, da, asta cred că mi-a intrat în reflex de mic și pe urmă când am mai crescut și am și plecat de acasă, la liceu, la Constanța, deja aveam în reflex toată treaba asta, că trebuie să-mi fac temele, am proiecte, să mi le fac și așa mai departe. Spre deosebire de alți colegi care probabil nu le dădeau așa mare importanță la vremea respectivă”, și-a amintit Alex pentru Sportsnet.

A renunțat la Drept pentru a deveni fotbalistul cu două diplome

Cu o notă uriașă la examenul de maturitate, primul gând al lui Alex Pop a fost să urmeze Facultatea de Drept. Realitatea dură din fotbalul profesionist, cu antrenamente epuizante, l-a forțat însă să facă o alegere pragmatică. S-a reorientat către UBB, optând în paralel pentru Facultatea de Educație Fizică și Sport și Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Comunicare și Relații Publice. „Inițial, după ce am terminat liceul și mi-am luat bacalaureatul, am vrut să dau la Drept. A fost primul meu gând la momentul respectiv, având și medie mare, ziceam că sigur am șanse să intru. Și tot analizând și discutând acasă cu familia, cu părinții… Antrenamentele erau cum erau dimineața, pierdeai ore bune. Și am mai vorbit cu câțiva cunoscuți care fie aveau copiii la drept, fie aveau cunoștințe despre facultatea aceea și au spus că dacă nu ai prezență și nu te duci efectiv, e foarte greu să termini, să-ți iei examenele, să fii integralist. Și atunci, auzind toate astea și realizând că nu o să am șansa să particip tot timpul la cursuri și așa mai departe, am încercat să mă reorientez”, povestește atacantul.

„Am ales tot în cadrul UBB-ului, comunicare și relații publice, tocmai pentru mine, pentru dezvoltarea mea personală, pentru a învăța despre partea asta de administrare, pentru a-mi dezvolta un vocabular, a ști să vorbesc în fața unui public și așa mai departe. Sportul în paralel era o variantă clară”, a mai spus fotbalistul.

Program de foc între cursuri și gazon

Pentru a face față ambelor domenii, programul zilnic al fotbalistului a fost unul extrem de încărcat încă din primii ani ai copilăriei. „Încă de mic ăsta era programul meu. Dimineața școală, de la școală direct la antrenament, după antrenament mergeam seara acasă. După aceea, când am ajuns la facultate, la fel. Mergeam, trezeam la 6:00 – 7:00, mergeam la cursuri. Pe la 10.00 – 11.00 era antrenamentul. Mergeam la antrenament și dacă mai prindeam cursuri sau seminarii mai după-masă sau seara, mergeam de la antrenament direct înapoi și la ele”, a concluzionat atacantul dinamovist.