Chiar are Hagi de unde alege? Cu ce s-a ales „americanul” în MLS după eşecurile inter-ţări cu România

Comparativ cu triumfalismul anunţării în iarnă de pe Dâmboviţa a trecerii lui Louis Munteanu la DC United de parcă „Super”Liga României tocmai ar fi „exportat” în unul din principalele cinci campionate ale Europei, şi nu pe cu totul alte meridiane la prea mare depărtare ca diferenţă de fus orar, faptul că gruparea din capitala SUA a jucat deja 4 meciuri în MLS de la revenirea „tricolorului” de pe Bătrânul continent în urma careului partidelor din Liga Naţiunilor dar tânărul atacant n-a mai putut fi deloc convocat a fost lăsat sub batista acoperind ţambalul.

Nici DC United nebeneficiind de serviciile preconizate la achiziţionare, nici Munteanu de apariţiile pentru care şi-a luat bilete transatlantice, dar nici Hagi de un potenţial selecţionabil cu minute din plin în picioare în perspectiva „dublei” din miez de noiembrie cu Polonia în capitală şi în Bosnia şi Herţegovina. 

Căci începând din duminica de 11 octombrie „United” a bifat deja patru apariţii însă cel care aborda ca titular campania României în Liga B a naţiunilor n-a mai fost deloc înscris pe convocator.

Nici în deplasarea capitolinilor la Miami, unde Messi dubla diferenţa după pauză, 4-0 pentru Inter, nici în joia de 15 octombrie acasă cu New Yrj RB, într-o rară victorie de dată recentă cu 2-1, nici duminical într-un alt eşec tot în Florida şi tot cu 4 goluri încasate, din partea lui Orlando City, nici la ora actuală într-un alt insucces în deplasare, cu 2-1 joi la Cincinnati.

DC United rămânând astfel antepenultimul pe 13 din 15 protagoniste ale Conferinţei Estice, cu nici un sfert dintre partide câştigate, 7 din 30, şi un deficit apăsător, 38-53.

Doar ultimele două clasate, din Atlanta şi Montreal, înscriind şi mai rar decât cei din Washington, autori ai unei medii de nici 1,3 goluri pe meci.

Dar nu trebuia să fii mare expert, specialist ori analist pentru a fi şi precaut în privinţa şanselor reale ale tânărului român de a prinde rădăcini unde nici craioveanul Mitriţă nu le prindea tot pe coasta estică a SUA odată trecut la 24 de ani la cei din New York, ţinând-o din anul următor trecerii în 2019 din Bănie la „City” din împrumut în împrumut în pendulare între fotbalul arab şi PAOK, revenirea la Universitatea devenind o chestiune de timp în 2023. 

Atât i-a mai şi fost lui Louis Munteanu, pe 28 septembrie acasă lunea în debutul oficial pe teren propriu al lui Gheorghe Hagi la cârma naţionalei, introdus fiind de la pauza eşecului rapid conturat cu Bosnia-Herţegovina, după ce cu trei seri înaintea începea deplasarea în Suedia, fără a mai intra apoi şi-n octombrie la Varşovia respectiv în revanşa neluată cu scandinavii în capitală.

Trecerea pe la naţională fiind de rău augur şi lăsându-se cu urmări, du-te vino al transbordărilor transatlantice dovedite astfel ca fiind peste mână cu-atât mai mult prin prisma rezultatelor nedorite.

Încât nu doar în campionate din Europa sunt unii „tricolori” la… apă cu echipele lor de club, prin demisoluri ierarhice, ci şi peste ditamai întinderea de apă oceanică.

Iar dacă olteanul n-a avut „viaţă lungă” în „Conferinţa de Est” la trecerea sa la 24 de ani din Bănie la New York, atunci, dat fiind şi trecerea vasluianului tot la 24 de ani din Ardeal în capitala SUA, s-ar fi putut sufla în consecinţă şi-n iaurt.

Însă banii chiar n-au miros iar unora pe lumea asta chiar le place într-adevăr, masochism curat, a-şi înşuruba dorsalul în scaunul îndelungatelor trasee rutiere ori aeriene, de la caz la caz, încât un „transatlantic” n-ar părea forţarea care şi este de fapt. 

Nu mulţi fiind jucătorii de naţională din Europa care se vor titulari de drept în echipa reprezentativă şi să se „izoleze” peste oceanul Atlantic. 

Dar aşa-i când agenţii „îşi fac treaba” şi lacheii de serviciu în lesă abia aşteaptă să trâmbiţeze un alt transfer „de senzaţie” din liga carpatină a lui peşte prăjit, Gino de la „Ligă”, spre o altă destinaţie ca nuca-n perete.

Fiind cumva de mirare că olteanul-„american” a devenit între timp şi „chinez”?

Drept dovadă că şi neaoşi din fotbalul românesc cel cu „Niet!” cultură sportivă în forma sa actuală – şi chiar „Sîc!” cu acest „Niet!”, au pus zelos umărul la globalizarea şi prin sportul în 11.