„Becali, Șucu și Rotaru: Alliances in the Face of Romania’s Hybrid War—EU Sanctions on the Horizon!”

„Există o teamă a politicului de valul suveranist“

Și cum e posibilă o asemenea răsturnare?

Din punctul meu de vedere, aș putea să spun, pe de o parte, că există o lipsă de informații, o necunoaștere a sistemului și regulamentelor sportive. Iar pe de altă parte, e o teamă a politicului, în general, de acest val de suveranism, de pseudopatriotism, care, în mod evident, i-a sedus pe mulți. Cel puțin, într-o primă fază. Adică, sunt oameni, în această țară, care judecă acest proiect legislativ, în primul rând, din punct de vedere al unui meci virtual, între sportivii români și sportivii străini! E cel mai păcătos lucru să judecăm acest proiect legislativ sub pretextul „români versus străini“. Nu! Acest proiect legislativ e despre amestecul politicului în sport sau despre autonomia sportivă care funcționează oriunde în lumea asta! Sportul se definește ca un domeniu de sine stătător. Ca un domeniu care n-ar trebui să aibă ingerințe de natură politică. Numai în țările nedemocratice, comuniste, Rusia de exemplu, vezi o asemenea lege! Nicăieri, în lumea democratică, nu există legi primare care să zică pe cine să bagi în teren și pe cine nu (n.r. – râde). 

Chiar voiam să vă întreb: în alte țări din Uniunea Europeană, există legi similare?

Nu! Ultimele reminiscențe a unor astfel de sisteme discriminatorii s-au șters, în 1995, odată cu celebrul caz „Bosman“. Și, mai mult decât atât, legislația a fost întărită de toți pașii care s-au făcut în sensul integrării europene, în cât mai mari părți de pe continent. Și anume dreptul la liberă circulație, dreptul la muncă în spațiul european sunt norme elementare în legislația și normativele europene. Noi românii, cred că suntem cei mai mari beneficiari ai acestui drept în Uniunea Europeană! Pentru că avem cei mai mulți lucrători în Europa. Stau și mă întreb: cum ne-am simți noi, ca români, dacă am fi discriminați de legi similare în străinătate? Doar că, în străinătate, nu se va întâmpla lucrul acesta, cel puțin nu în Uniunea Europeană. Dar revin și întreb: ce am simți noi, dacă am fi trimiși acasă, cum propun acești parlamentari de la noi? Că ei vor să dea afară o parte a sportivilor străini din România! Ăsta e un drept. Dreptul la muncă. Care, prin acest proiect de lege, e călcat în picioare de o legislație care ia decizia după pașaport, după cetățenie și stabilește cine joacă și cine nu. Statul, ca instrument în orice societate sănătoasă, democratică, nu ia locul antrenorului sau locul managerului. Nu statul decide cine intră pe teren și cine iese. Statul trebuie să fie un partener sau să fie un sprijin pentru sport, să creeze condițiile necesare dezvoltării sportivilor. Atât! Nu să intervină abrupt. 

„E un proiect de lege care calcă în picioare dreptul la muncă, nu doar dreptul de a juca!“

Și, totuși, insist: proiectul de lege de la noi, așa-zisa „Lege Novak“, unde mai întâlnim ceva similar?

Doar în legislația din Rusia și Belarus! Numai acolo sunt exemple similare. Și, ca să înțelegem ce înseamnă o asemenea măsură disproporțională, ca să fiu indulgent, în legislația Rusiei sportivii străini sunt numiți „legionari“. Acolo, sportivii sunt împărțiți între legionari și ruși. 

Există riscul să ne alegem cu niște procese, la nivelul Uniunii Europene, dacă un asemenea proiect de lege va intra în vigoare?

Da! Cu siguranță, primele procese pe care le-am pierde, în plan european, ar fi cele ale sportivilor discriminați care, pe instanțe europene, atât sportive la Lausanne, cât și civile, vor câștiga. Sau, mai bine zis, România va pierde foarte multe procese. Cel de-al doilea lucru cu care ne-am putea ivi, eu sper să nu se întâmple acest lucru, ar fi o procedură infringment (n.r. – încălcare a dreptului UE) pe legislația muncii și pe respectarea accesului comunitar. Și anume modalitatea abruptă și total ilegală prin care am interzice, cel puțin cetățenilor comunitari, acest drept la muncă în România. Dar, mai important din punctul meu de vedere ar fi deficitul de imagine pe care l-am avea, nu neapărat în raport cu partenerii noștri, dar și cu instituțiile europene care ar condamna asemenea practici. Pentru că, repet, e un proiect de lege care calcă în picioare dreptul la muncă, nu doar dreptul de a juca! Vă dați seamă ce înseamnă această imagine pentru România? Care, atenție, va fi foarte greu de reparat, ulterior! Cu siguranță, în competițiile europene, am fi trași de mânecă de toate forurile internaționale, în toate sporturile! Și, de aceea spun că ar exista riscul unei proceduri de infringment. Sancțiunile, în plan sportiv, ar putea și ele să fie inevitabile. Dar eu, spun sincer, nu cred că vom ajunge acolo.

Pe ce vă bazați, când spuneți asta?

Pentru că am sesizat Administrația Prezidențială care, în momentul de față, analizează din punct de vedere al oportunității, al legalității și al constituționalității acest proiect legislativ. Ei au posibilitatea retrimiterii lui în Parlamentul României, pentru a fi modificat, pentru a fi corectat și pus în termeni corecți. Și eu cred că asta e calea de urmat. Iar dacă proiectul va fi retrimis în Parlament, la o procedură de reexaminare, am putea avea și dezbatere publică.

„Demersul meu e susținut de cele mai importante cluburi din România“

Ce ar însemna asta?

Demersul pe care l-am făcut, la președenție, e susținut de cele mai importante cluburi sportive din România! Rapid, prin domnul Șucu, Universitatea Craiova, Dinamo, FCSB, toate cluburile mari din România. Săptămâna aceasta, am luat sprijinul celor mai importante echipe de handbal: SCM Craiova, Dunărea Brăila, Râmnicu Vâlcea, Minaur Baia Mare, CSM Slatina, CSM Sighișoara, Gloria Bistrița, Corona Brașov. Sunt cluburi care sunt lezate, când vine vorba de asemenea legislație și, în mod evident, politicul n-are ce căuta în sport. 

În fotbal, implicarea politicului în sport poate duce chiar la dezafilierea unei federații.

Categoric. Pentru că sportul a fost tot timpul un spațiu al meritului și al valorii! Ăsta e criteriul după care se alcătuiește o echipă. Fiecare club e interesat de performanță, de victorie. Nu trebuie să ai ingerințe ale politicului și să impui criterii bazate pe alte considerente. În cazul de față, avem cetățenia. Echipele trebuie să fie făcute de antrenori, de manageri, nu de politicieni. Și, practic, legea asta strâmbă asta vrea să facă! Atenție: mă interesează mai puțin procentul: 40-60, 30-70, chiar nu contează lucrul ăsta. Legea schimbă un criteriu de selecție. Iar criterul de selecție, în sport, e valoarea! Nu cetățenia. 

„Sportivul român nu crește, dacă e impus titular, iar alții sunt dați afară“

Cum le răspundeți celor care spun că un asemenea proiect de lege ar ajuta sportul românesc, ar ajuta promovarea sportivilor români?

Printr-o altă întrebare pe care le adresez, în mod public: devine un sportiv român mai bun, dacă îi cere o lege? Devine un sportiv român mai bun, dacă e impus titular, fără să aibă meritul sportiv? Nu! Un sportiv român devine mai bun, dacă e pregătit într-o academie corespunzătoare. El devine mai bun, dacă are condițiile necesare pentru a progresa. Dacă are un antrenor sau un manager foarte bun, care știe să-i șlefuiască talentul. Dacă există o bază de selecție mare, dacă există programe cu finanțare din partea statului. Creștem sportivi, dacă există centre de excelență, loturi, turnee și competiții școlare. Ăstea sunt lucrurile cu care trebuie să ajutăm sportul românesc! Nu dându-i afară pe alții, doar ca să insinuezi sau să pretinzi, în mod iluzoriu, că vezi Doamne, crești valoarea sportului românesc. Vă dau un exemplu concret.

Vă rog…

Anglia! Unde e Premier League, cel mai bun campionat din lume. Acolo, 73% din sportivi sunt aduși din alte țări. Și atenție: echipa Angliei, la tineret, e dublă campioană europeană! Și echipa de seniori a jucat, chiar recent, o finală europeană și o semifinală la Mondiale. Despre ce vorbim? Credeți că englezii au impus cote? Nu. Englezii au creat investiții în sport, investiții în copii și juniori, au sprijinit academiile, au format antrenori mai buni. Antrenorul are un rol esențial! Trebuie să fie cel puțin la fel de bine pregătit ca sportivul cu care lucrează. Trebuie să fie pus la punct cu ultimele noutăți. Trebuie să facă o muncă aproape științifică.

„Rotaru a investit 4 milioane în vară și acum statul îi spune pe cine să bage în teren“

Știți care e prima consecință palpabilă a acestui proiect de lege? Au explodat pretențiile financiare ale sportivilor români. Pentru că ei știu că sunt impuși la echipe și își permit să ceară salarii astronomice.

La fel mi-au transmis și mie cluburile. N-am să dau nume, că nici nu contează, dar mi s-a povestit de o extremă din campionatul nostru de handbal feminin. Profitând de „Legea Novak“, ea e plătită cu triplul salariului pe care o extremă din Franța îl câștigă la o echipă rivală. Asta în condițiile în care românca e net inferioară din punct de vedere al valorii sportive! Prin această lege, se creează o discrepanță artificială, între valoarea și cota sportivilor. Și firește că se ajunge la această anomalie. Pentru că unii sportivi au locul de titular asigurat, că așa spune statul și politicul, în timp ce altora le e limitat dreptul la muncă. Dar cel mai grav lucru e altul, să știți!

La ce vă referiți?

Că legea, în forma ei actuală, afectează direct competitivitatea echipelor românești! Am vorbit cu marii investitori din România din lumea sportului. Oameni ca Mihai Rotaru. Atenție: numai în această vară, dânsul a investit peste 4 milioane de euro în transferurile de jucători! De ce a făcut așa ceva? Ca să-și crească nivelul de competitivitate în sport. Ca să meargă cu echipa Craiovei în cupele europene, să facă performanță, să facă imagine acestei țări, ca să-și ducă echipa la un nivel mult superior celui de anul trecut. Ei bine, dacă tu transmiți un mesaj toxic unui asemenea investitor, că n-are voie să joace cu jucătorii pe care i-a transferat, sau că statul impune ca pe unii să-i țină pe bară și pe alții să-i bage pe teren, atunci afectezi, cu siguranță, competitivitatea echipelor românești! Degeaba încerci să îmbunătățești valorea loturilor din România, dacă vine statul și îți spune că n-ai voie să-i bagi pe unii în teren. E cel mai descurajator mesaj pentru toți oamenii care investesc în sportul românesc! Pentru domnul Șucu, de exemplu, pentru Andrei Nicolescu de la Dinamo, chiar și pentru Gigi Becali, la FCSB. În loc să le oferi predictibilitate, cum își dorește orice investitor, tu îi lovești cu instabilitate legislativă! Vă spun sincer: nimeni nu și-ar fi închipuit că o asemenea chestiune poate să-ți afecteze direct valoarea echipei, în care tu ai investit, ani la rând.

„Mergem într-o direcție. Suntem cu toții angrenați într-un război hibrid“

Sincer, mi se pare înfiorător că, în 2025, am ajuns să facem acest interviu despre o lege discriminatorie…

Mergem într-o direcție greșită, pentru că vedem acum latura unui război hibrid. Și, din păcate, cu toții suntem angrenați, în acest război hibrid. Aceste mesaje discriminatorii sunt transmise pe foarte multe canale, în principal pe internet. Aceste mesaje se promovează cu o clară intenție de a manipula și pentru a seta mentalul colectiv într-o direcție precisă. Dezinformarea, manipularea digitală, propaganda sunt arme cu care se luptă, înaintea războaielor convenționale. Iar aceste lucruri se manifestă din ce în ce mai zgomotos. Nu doar la noi în țară ci, din păcate, peste tot. Iată că, la noi, s-a manifestat și în zona sportivă. Și am ajuns să vorbim despre cote de cetățeni străini versus cote de cetățeni români. Nu! E o falsă dezbatere, promovată ca parte a războiului hibrid și a manipulării, a dezinformării. În sport, trebuie să vorbim strict despre valoare și performanță.

Când o să avem finalitatea acestui caz? Când o să aflăm dacă legea va intra în vigoare sau nu?

În mod normal, Administrația Prezidențială are o perioadă scurtă la dispoziție, pentru a decide, în momentul de față, încotro va merge cu această lege. Eu cred că nu va fi promulgată. Îmi permit să fac o estimare: Administrația Prezidențială va trimite legea înapoi în Parlament, spre reexaminare. Nu cred că o va mai dezbate pe repede înainte, cum s-a întâmplat, hai să spun accidental, data trecută. Că eu asta vreau să cred că s-a întâmplat… Cred că, de această dată, și oamenii din sport vor fi invitați să-și dea cu părerea pe chestiunea aceasta. Și cred că vom corecta lucrurile. Mai există și o altă cale: cea a contestării de către președinte la Curtea Constituțională a acestei legi. Din punctul meu de vedere, legea e imposibil să treacă de Constituționalitate. Și, fiind declarată neconstituțională, nu va putea produce efecte. Drept urmare, în mod obligatoriu, trebuie să fie reexaminată. Sunt și alte căi. Una dintre ele e atacarea de către Avocatul Poporului, care se poate sesiza. Pentru că e lezat un drept elementar și anume dreptul la muncă. Din nou, se poate ajunge la Curtea Constituțională. Dar eu sper că se va alege calea dezbaterii acestui proiect legislativ. Adică, retrimiterea în Parlament. Și voi insista ca oamenii din sport, din toate ligile din România, din toate competițiile din România, să fie invitați la dezbatere. Să nu mai ia decizia numai politicul sau partidele din interes electoral. Sportul trebuie să funcționeze pe principiul autonomiei. Peste tot în lumea democratică, sportul e ținut departe de zona politică. Dacă vrei să ai un sport curat, atunci trebuie să limitezi invervenția politicului în acest domeniu.