Campionul de înot care a refuzat visul american

Darius Coman a primit mai multe oferte din SUA, dar a ales să-și continue antrenamentele și facultatea în România

Într-o perioadă în care mirajul marilor universități din Statele Unite ale Americii atrage tot mai mulți tineri sportivi români de elită, înotătorul Darius Coman a ales să meargă împotriva curentului. Calificat la Campionatele Europene, tânărul a luat o decizie plină de caracter pentru viitorul său: rămâne în țară.

Cu o filozofie de viață spartană clădită pe băi în gheață, dar și cu o doză savuroasă de umor fin, Darius dezvăluie ce se ascunde în spatele antrenamentelor epuizante și cum își găsește motivația în momentele de cumpănă.

Drumul spre marea performanță în bazin presupune sacrificii zilnice, o disciplină de fier și o mentalitate puternică. Spre deosebire de alți colegi de generație care privesc spre bursele de peste Ocean, Darius a ales stabilitatea și confortul de acasă.

„Nu voi pleca în State”. Decizia radicală luată după Bacalaureat

Opțiunea de a rămâne în România a fost îndelung cântărită, iar sportivul recunoaște că o schimbare radicală de mediu ar fi reprezentat un risc prea mare pentru parcursul său profesional în acest moment.

„Mă voi duce la facultatea de sport, cel mai probabil. În țară. Nu voi pleca în State. Am luat decizia de a rămâne în țară pentru că aici mă simt în largul meu. Oricum, dacă aș pleca și aș schimba mediul, ar fi o mișcare un pic riscantă. Pentru mine, cel puțin”, explică Darius Coman.

Această stabilitate îi permite să se concentreze exclusiv pe antrenamentele dure. Întrebat dacă ar fi tentat de o aventură în ape înghețate, înotătorul a dezvăluit că frigul a devenit deja o parte importantă din rutina lui de pregătire: „Probabil că m-aș duce. Am început să tolerez frigul tot mai bine pe măsură ce am crescut și m-am învățat la dușuri reci dimineața și la băi în gheață. Mi-ar plăcea. Ar fi o experiență frumoasă”, spune el.

„Când nu mai poți, tot mai poți un pic”. Cum trece peste momentele de cumpănă

Ca în cariera oricărui sportiv de top, presiunea psihică își spune uneori cuvântul. Darius recunoaște cu o sinceritate dezarmantă că gândurile de a o lăsa mai ușor au existat, însă sprijinul familiei – în special al tatălui său – și al antrenorului l-au ajutat să meargă mereu mai departe. „Au fost la un moment dat gânduri, nu neapărat să renunț, dar probabil să o las mai ușor sau să ajung în punctul în care să zic că m-am plictisit. În primul rând eu m-am împins pe mine însumi. Am spus nu e cazul. Când nu mai poți, tot mai poți un pic. Ar fi o persoană care m-a motivat să continui. De fapt nu una, sunt două. Ar fi în primul rând tatăl meu și domnul antrenor. Bine, o pot menționa și pe mama în această ecuație, dar predominant tatăl meu”.

Umorul din spatele bazinului: numele de scenă și victoria cu gust de friptură de lux

Dincolo de seriozitatea din timpul curselor, Darius Coman ascunde o personalitate extrem de carismatică. Întrebat ce îl face să zâmbească după o sesiune istovitoare de antrenament, răspunsul a fost instantaneu: pofta de mâncare și o mică recompensă dulce. „După antrenament mănânc un baton proteic cu o banană ori un shake cu proteine. Ceva. Trebuie să fie dulce, în primul rând”.

Mai mult, dacă ar fi să asocieze gustul unei victorii mari cu cel al unui preparat culinar, Darius țintește direct spre excelența gastronomică mondială, chiar dacă este vorba despre un preparat pe care încă nu l-a testat. Iar dacă s-ar afla vreodată în lumina reflectoarelor dintr-o altă arenă, tânărul știe deja ce poreclă celebră din wrestling i s-ar potrivi: „Probabil cu un steak de vită. Wagyu. Nici măcar nu l-am încercat. Este o bucată de carne foarte rafinată, foarte scumpă, dar am zis că vreau să o încerc. Nume de scenă? Nu știu, mă duc cu gândul la Wrestlerul <<The Big Show>>”, adaugă înotătorul, zâmbind.

Obiectivul de la Europene: „Doamne ajută să ne batem la o medalie!”

Toate aceste sacrificii, băile în gheață și autodisciplina au un scop bine definit. Darius Coman așteaptă Campionatele Europene din luna august cu o dorință uriașă de afirmare și cu speranța că va reuși să aducă o bucurie imensă sportului românesc. „Obiectivele rămân aceleași ca întotdeauna. În primul rând să devin o versiune mai bună pe zi ce trece. Și pe plan profesional să ajung să realizez, să îmi îmbunătățesc timpii pentru Campionatele Europene. Și poate să prind o finală sau chiar să mă bat la o medalie!”, a conchis viitorul student la Facultatea de Educație Fizică și Sport.