Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!
sursa foto: Inquam Photos
Dan Negru, vedeta TV care s-a remarcat cu emisia vocală de trebuia să dai televizorul mai încet, spune despre aplauzele susținătorilor fotbalului că ”sunt un barometru al zgomotului”. Serios? Mai mult, cere redirecționarea fondurilor statului de la fotbal spre sportul școlar.
Nici nu știi de unde să începi demontarea prostelilor spuse de vedeta TV. Să începem cu despărțirea fotbalului ”popular” de cel de performanță. Ăsta ar fi baiul, că statul bagă bani grei în fotbal (50-60 milioane euro anual; nu știu de unde e cifra asta, dar, în fine) și echipa națională nu are nicio performanță. Bun, hai să lămurim: așa e, nu sunt performanțele dorite de fanii români – deși dl. Negru vede în negru și prestația generației lui Hagi în SUA 1994 -, dar statul dă ZERO lei pentru marea performanță în fotbal. Federația Română de Fotbal nu primește niciun ban de la stat. Niciun lot național, de la U15 la seniori, masculin și feminin, nu este susținut de la buget, nici pentru pregătire, nici pentru competiții. La nivel de reprezentare națională, vorbim doar de bani PRIVAȚI, adunați de FRF.
La fel, cele mai titrate cluburi care merg, așa cum merg, prin cupele europene, sunt susținute de acționari majoritari din mediul privat: Universitatea Craiova, FCSB, CFR Cluj, Rapid, Dinamo ș.a. Așa că statul nu investește nimic direct în performanțele fotbalului. În schimb, performanța Naționalei, chiar meteorică, la EURO 2024 din Germania, a fost capitalizată la nivel de mândrie națională și Generația de Suflet a intrat în discursul reprezentanților statului. Asta ca să vorbim doar de ultima emulație națională în jurul fotbalului.
Dar unde investește statul? Întâi de toate, în infrastructură. Și bine face! Că fotbalul românesc nu e în topul clasamentelor internaționale nu poate fi un criteriu de investiție. Una-i una, sănătatea națiunii prin sport e alta. Și aici deja vorbim de cifre, în care vedem ce înseamnă fotbalul pentru români.
În Anuarul Sportului 2025, zice așa:
Sportivi legitimați în România – 418.000 (puțini raportat la populația țării…), dintre care:
• peste 200.000 – fotbal;
• 42.700 – baschet;
• 28.500 – șah;
• Urmează karate, handbal ș.a.
Să zicem că nu toți practicanții de sport din România sunt și legitimați și înregistrați oficiali. Atunci, mergem pe sondaje, precum Barometrul Sportului în România (studiu IRES/GfK din 2025) și avem clasamentul sporturilor pe care le practică românii:
1. Fotbal – 52%;
2. Înot – 17%;
3. Tenis – 12%;
4. Baschet, volei, câte 5%.
Nu-i logic atunci ca grosul investițiilor în infrastructură sportivă să meargă spre fotbal? Un mare of este că se bagă prea mulți bani în stadioane, chiar și acolo unde nu sunt echipe de prima sau a doua divizie. Un prim argument este că această infrastructură nu a mai fost înnoită de mai mult de 50 de ani. Apoi, un stadion într-un oraș nu deservește doar o echipă de seniori în Superligă, ci dezvoltă un ecosistem în jurul său, pentru atragerea copiilor și juniorilor, a antrenorilor. Au locuri adiacente de antrenament, de cazare, pot organiza competiții, turnee, au ca țintă să joace la echipa mare pe stadionul central.
Totodată, un manager iscusit al orașului poate face bani frumoși și din organizarea altor evenimente pe stadion, nu doar din închirierea pentru fotbal. Aici intră, așadar, și investiția în sportul școlar pe care o clamează domnul Negru. Se face deja. Sportul școlar nu înseamnă doar curtea școlii.
Probabil – că așa am mai auzit – un alt of este că se investesc bani în echipe de fotbal de către Consilii locale sau județene. Adică, tot din banii domnului Negru. Dacă ați fi edil al comunității și ați vedea clasamentul sporturilor, ce ați oferi cu precădere oamenilor? Cererea pentru fotbal – să fie practicat sau ca spectacol – este o presiune constantă din partea populației. Îl iubim cu toții pe David Popovici, dar nu ieșim în piață la victoriile sale superbe. Îndrăznesc să spun că nici la terasă cu vizionare nu se merge pentru David.
Și nu pentru că el nu este un idol al tinerilor, ci pentru că înotul nu este un fenomen social. Fotbalul este. Cu reverberațiile lui pozitive sau negative, dar face parte din ADN-ul națiunii. Și nu de ieri, de azi. Gândiți-vă ce puternică era presiunea socială pentru fotbal, încât singurele adunări populare ”nearanjate” în epoca ceaușistă erau permise doar la meciuri. Stadionul 23 August a avut recorduri repetate de 90-100.000 de spectatori, la meciuri obișnuite tip ”cuplaj” cu Steaua, Dinamo, Rapid și Sportul Studențesc.
Așa e cu fotbalul: e cel mai iubit și cel mai hulit sport. Nu poți să-l ignori, în fiecare casă ai o minge de fotbal, un jucător, un fan și un sac de visuri. Banii dvs., domnule Negru, nu se irosesc, stați liniștit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp