Invitat în emisiunea „Hai la Sport”, realizată în Studioul Wise, fostul mare internațional român Florin Surugiu a oferit o discuție amplă, sinceră și presărată cu mult umor despre cei 30 de ani petrecuți în rugby. De la primele clipe de liniște după retragere și decizia de a renunța la carne, până la relația cu fiul său, Adam, începuturile pe Stadionul Olimpia și greutățile de la începutul senioratului, Surugiu a trecut în revistă cele mai importante momente din cariera sa impresionantă.
Retragerea după 30 de ani și noua rutină: mai mult timp acasă, zero gătit
Mijlocaș la grămadă, unul dintre cei mai longevivi sportivi din istoria rugbyului românesc, anul trecut, Florin Surugiu a pus capăt unei cariere impresionante.
Invitat în Emisiunea „Hai la Sport”, actualul antrenor de rugby a povestit momentul în care s-a hotărât să se retragă din sportul cu balonul oval. Deși apropiații îi spuneau că mai poate juca, Florin Surugiu a simțit că este momentul să schimbe ritmul și să recupereze timpul pierdut departe de familie. „Sincer să fiu, simțeam chestia asta că trebuie să mă las și cumva un sportiv cred că simte. Într-adevăr, la mine a fost mai târziu. Toată lumea mă întreba: <<Băi, mai poți, te mai țin oasele». Am fost ok, dar simțeam nevoia să stau mai mult pe acasă. Atâta timp cât copiii au început să crească, sunt destul de măricei. Eu toată perioada am fost plecat. Cantonamente, deplasări, meciuri, tot timpul plecat de acasă. Simțeam nevoia să petrec cât mai mult timp cu familia. Și cred că asta a fost și un lucru foarte important în momentul în care am ales să mă las”, se confesează Florin.

După ce a tras „o gură mare de aer” și s-a obișnuit cu absența programului zilnic strict de antrenamente și deplasări, Surugiu a lămurit și cum stă treaba cu treburile casnice și cu bucătăria. „De gătit nu gătesc. Îmi place să mănânc. Într-adevăr nu mănânc carne. Sunt atent la ce mănânc și am grijă de orice e legat de sănătate. Nu am descoperit alte lucruri. Am descoperit că vreau să petrec cât mai mult timp
acasă. Vreau să fac lucruri noi, nu pot să zic lucruri noi, pentru că acum sunt tot în rugby. Sunt într-adevăr cu copiii, nu cu partea de seniorat, de performanță, dar cu dezvoltarea copiilor,” continuă fostul mare rugbyst.
Din 2016 fără carne: provocarea din Italia, glumele cu grătarul și viza medicală la națională

Unul dintre cele mai spumoase pasaje ale dialogului de la „Hai la Sport” a fost legat de momentul în care fostul sportiv a decis să elimine carnea din dietă – o hotărâre luată la început de an, pe când evolua în Italia, la Calvisano, după ce soția sa renunțase la acest aliment. „Nu mai mănânc carne din 2016. A fost un impuls. Soția mea nu mai mânca cu 2, 3 ani înaintea mea. A fost un challenge. Jucam în Italia atunci la Calvisano. Am spus <<de la 1 ianuarie nu mai mănânc carne. Era o lună înainte când am spus prima oară. Majoritatea colegilor, prietenilor mei spuneau: <<Unde mă, dăi drumul de aici că facem un grătar dacă nu sari pe el imediat?». Și nu. Am zis: <<să vedeți că nu mai mănânc carne>>. Chiar voiam să văd cum mă simt, cum reacționează organismul”, se amuză Florin.
Fostul internațional a povestit că în prima lună a slăbit 4 kilograme, însă apoi corpul s-a adaptat perfect, iar controalele medicale de la lotul național i-au confirmat că este în parametri optimi. De Crăciun și în general păstrează în alimentație lactatele și ouăle, fără a consuma carne. „Da, analizele mergeau super bine. La echipa națională îmi făceam viza medicală. Îmi spunea doctorul că ești super ok. Nu am avut nicio problemă”, dezvăluie acesta.
Relația cu fiul său, Adam: „Nu poate să facă diferența între <<tati>> și domnul antrenor”
Mai disponibil acum pentru familie, Florin Surugiu a vorbit și despre băiatul său de 10 ani, Adam, pe care l-a lăsat să își aleagă singur drumul. După un an de jiu jitsu, băiețelul a vrut să vină la rugby. Surugiu a povestit că până să își deschidă academia lui de rugby, a fost voluntar la o altă academie la care Adam se antrena.
„Stăteam pe marginea terenului, butonam telefonul cât el avea antrenament. M-au rugat cei de acolo, să îi ajut, făceam voluntariat. Am stat cam doi ani acolo”, spune Florin. El recunoaște că e greu să lucrezi cu propriul tău copil! „Mie îmi este super greu, este super dificil pentru mine. Cu atât mai mult, cred că și pentru el. Că el nu poate să facă diferența între tati și domnul antrenor. Mai e și zodia Leu, ne batem cap în cap”, povestește fostul rugbyst. Pe teren, Adam îi spune „Tati!”, însă acasă lucrurile sunt relaxate și constructive, mai ales că este la o vârstă la care învață și este încurajat constant.
Cum a început totul la 8 ani: stadionul Olimpia, fotbalul pe maidan și reacția părinților
Întrebat ce făcea el la 10 ani, Surugiu a arătat că rugby-ul îl fascinase încă de când avea 8 ani, din clipa în care a atins pentru prima dată balonul oval. Chiar dacă sora sa făcea gimnastică la Dinamo, iar el mai juca fotbal și ar fi putut da probe la fotbal, nu a vrut să schimbe sportul. „Am mers pe stadion, am dat nas în nas cu băieții de vârsta mea. Era un antrenament de rugby. Era Nea Sandu Perpelea acolo, pe teren și ne-a zis: <<Băi, ia lăsați voi mingea aia de fotbal, veniți aici să vedeți altceva>>. Când am luat balonul, mi-a plăcut super mult, alergam cu el. Mi-a explicat regulile exact: nu aveți voie, pasă numai în spate, contactul de la piept în jos”, de destăinuie Florin.
Inițial, părinții au primit cu amuzament și precauție alegerea lui, având în vedere duritatea sportului, iar tatăl său l-a avertizat că băieții sunt mari și puternici. Antrenorul a vorbit însă cu părinții și le-a explicat că, deși era micuț și fagil, nu se temea de nimic.

Emoțiile mamei la meciuri și accidentarea de la Cupa Mondială din 2015
Dacă tatăl a fost mai rezervat la început, mama lui Florin Surugiu a trăit fiecare meci cu sufletul la gură, ba chiar a plecat acasă la pauza unei partide după ce un coechipier și-a spart arcada și avea fața plină de sânge. Chiar și atunci când urmărea meciurile naționalei la televizor îl certa după fiecare partidă. „Într-adevăr, în schimb, meciurile naționale fiind televizate, se uita la fiecare meci. Nu rata niciun meci. Dar de fiecare dată, după meciuri, ori mergeam la ei acasă, ori vorbeam la telefon și îmi spunea, îmi făceau morală. Spunea, <<măi Florin, dar tu de fiecare dată te duci, te bagi acolo. Unde ești și grămadă, ai ești și tu. Tu ești primul.Stai și tu mai în stânga, mai în dreapta. Nu te mai băga așa>>. Nu am cum. Când intri pe teren, trebuie să fii 100%. Nu poți să joci cu 10%”, se confesează Surugiu.
Cât despre accidentări, el a rememorat că cea mai dificilă a fost la Cupa Mondială din 2015, la meciul cu Canada, când a suferit o accidentare o accidentare gravă. După șase luni de pauză și consultarea mai multor medici, unii recomandând operația, alții nu, a ales recuperarea fără intervenție chirurgicală, la îndrumarea unui medic în care a avut încredere din prima clipă, reușind să revină.




