Invitată în prima ediție a emisiunii „Hai la sport”, filmată în studiourile Wise, Lăcrămioara Perijoc a trecut fără filtre prin cele mai grele momente ale vieții sale: de la o copilărie marcată de sărăcie într-o familie cu opt frați, la o tragedie care i-a marcat adolescența, la lupta cruntă cu accidentările, rolul de mamă și medalia olimpică pe care vrea să și-o treacă în palmares.
De la fotbalul pe maidan la prima medalie în box: „Mă întorceam de la Iași cu capul de geam”
Originară dintr-o familie numeroasă din Suceava, Lăcra a povestit cum a știut de la 10 ani, uitându-se la un televizor alb-negru, că va fi sportivă de performanță. După ce a jucat fotbal de la egal la egal cu băieții, ambiția ei fără margini i-a atras atenția primului său antrenor, regretatul Doru Iftime, care a îndrumat-o spre box.
Primul contact cu ringul a fost însă brutal: un sparring la Iași cu o senioară a lăsat-o plină de dureri fizice și emoționale. Mă întorceam în mașină, cu capul lipit de geam și mă gândeam dacă mai am coloană vertebrală, Nu puteam să-mi mișc capul așa. Mă dureau toate, știi ce? Deci tot mă durea. Nu exista, cred că, părticică din corpul meu pe care să n-o simt dureroasă. Și îmi puneam întrebări, zic, <<Doamne, dar asta vrei să faci cu viața ta? Chiar vrei să iei bătaie toată viața? Ce-i cu tine?>> Și a fost dureros și fizic și emoțional să duc așa înfrângere. Dar am spus, nu-i nimic,<< hai că trece, orice durere trece>>, își amintește pugilista.

Viața grea de acasă, fuga la București și fântâna bunicilor
Crescând într-o familie cu 7 frați, Lăcrămioara a muncit din greu la câmp și pe lângă casă. La 18 ani, a luat decizia de a lăsa tot în urmă și a plecat la București, hotărâtă să nu repete destinul mediului în care a crescut. Recunoștința ei față de parcursul dificil s-a văzut și în faptele mari de mai târziu: după ce a obținut o performanță uriașă la Campionatul Mondial, primul ei gând a fost să le construiască părinților o fântână în curte, scăpându-i de corvoada căratului apei cu gălețile.
Tragedia din sală și Divinitatea
Unul dintre cele mai șocante momente din viața ei s-a petrecut la 18 ani, când primul ei antrenor a decedat chiar sub ochii ei. Deși era doar un copil, a sunat la ambulanță, i-a acordat primul ajutor și a gestionat momentul cu o luciditate teribilă. „Dumnezeu mi-a dat puterea și m-a împins să dau acel telefon soției lui, să chem ambulanța. Dar atunci când a fost confirmat decesul a fost foarte dureros pentru că am simțit cum pur și simplu tavanul m-a turtit. M-am făcut plată cu solul. Ajunsesem și vorbeam singură pe stradă. Adică atât de rău eram, nu știam ce e cu mine. A durat vreo lună de zile.Am venit în pregătire la București și luam somniferii, îmi dădea doamna doctor de la lot și cu toate astea nu puteam să dorm“, dezvăluie campioana europeană la box.

De-a lungul anilor, Lăcra l-a simțit pe Dumnezeu tot timpul lângă ea. De la un accident cumplit la vârsta de 3 ani, când medicii îi dădeau doar 10% șanse de supraviețuire și revenirea miraculoasă și până la sprijinul neprețuit primit de la antrenorii ei Adrian și Mihaela Lăcătuș, cei care i-au devenit familie. „Maestrul Lăcătuș cu soția dânsului, au fost oamenii care au fost lângă mine când pe mine mă durea rău sufletul și cumva nu mai vedeam o direcție și nu mai credeam că pot să fac ceva datorită boxului. Ei mi-au propus să vin la București, maestrul mi-a spus că mă ia la Steaua, eu am acceptat și de atunci cumva viața mea a început să prindă iarăși culoare și contururi”, se destăinuie Lăcrămioara.




