An fost pe stadionul din Antibes, cel mai mic stadion pe care s-a jucat un meci la Cupa Mondială de fotbal

• Arena vizitată de reporterii Libertatea există și azi, poate găzdui până la 4.000 de fani și este folosită de FC Antibes – Juan-les-Pins din D2 Côte d’Azur, eșalonul 10 din Franța.
• Fortul Carré este o stea, cu 4 bastioane în formă de vârf de săgeată. Fortăreața și fortul au fost dezafectate la începutul secolului al XX-lea. Ultima utilizare într-un context militar datează din cel de-Al Doilea Război Mondial, când a servit, în timpul ocupației, ca și centru de adunare pentru străini pentru toți Alpii Maritimi.
• Stadionul din Antibes este cel mai mic care a găzduit un meci de Cupă Mondială, iar meciul România – Peru (3-1), de la CM din 1930, din Uruguay, a avut cea mai mică asistență din istoria CM. Oficial, 2.459, în realitate, aproximativ 300!

Fortăreața care îmbrățișează marea

Înconjurând fortăreața și mărginind marea, Fort Carré e o plimbare excepțională printre copaci tipic mediteraneeni. 

Datorită faptului că a rămas inaccesibil și neatins din momentul construcției până în anii 90, dealul are acum un adevărat ecosistem, cu numeroase specii de animale și plante reprezentative pentru mediul mediteraneean, ne asigură cei de la Oficiul de Turism AntibesJuanlesPins.com.

Fortul Carré a fost una dintre primele cetăți fortificate construite în Renaștere la ordinul regelui Franței, Henric al II-lea. A fost folosit pentru a păzi granița cu Nisa (comitat) și pentru a apăra orașul Antibes, situat la granița tensionată cu Ducatul de Savoia.

La pas, pentru 5 euro

Istoria sa fascinantă, priveliștile inegalabile și, în cele din urmă, cele 4 hectare de grădini protejate cu floră și faună tipic mediteraneene fac din acest monument un loc care merită descoperit și care se poate vizita, pentru un bilet de 5 euro, de cei cărora le plac ascensiunile ușoare și cadrele de neuitat.

Acum e despre Fort Carré și nu prea. E despre stadionul de la baza fortăreței. Arena inaugurată în 1912 e încă în picioare. La Cupa Mondială din 1938, la meciul Suedia – Cuba, s-au înghesuit 6.846 de spectatori (numărați, probabil, cu metode AI, pe baza imaginilor).

Azi, arena multifuncțională, cu pistă de atletism folosită de federația franceză de specialitate are 4.000 de locuri.

Cel mai mic și cel mai mare!

Tot aici există încă statuia monumentală „Le Poilu” (Soldatul de rând/Infanteristul), un monument impresionant, de aproape 22 de metri înălțime, realizat de sculptorul Henri Bouchard, creat în cinstea celor 261 de soldați din Antibes care au murit în Primul Război Mondial. Este considerat „cel mai înalt monument comemorativ din Franța dedicat victimelor din războaie”. Suntem în zodia lui „cel mai”.

Cum ne-au făcut de rușine în 1938 niște băieți care învățaseră fotbal de la marinarii din Havana și nu mai ieșiseră din țară

Cuba, liliputana echipă din Caraibe, tocmai ne eliminase! Spre deosebire de celelalte 14 echipe prezente in Franța 1938, care aveau 20 de jucători, lotul Cubei era format din doar 15 băieți.

Chiar și așa, au reușit un 3-3 și apoi 2-1, la rejucare cu naționala noastră!

• Primul meci din primul tur (5 iunie 1938): Cuba – România 3-3 (Socorro 44, Fernández 87, Tuñas 117/ Bindea 35, Baratky 88, Dobay 105).
• Rejucare (9 iunie 1938): Cuba – România 2-1 (Socorro 51, Oliveira 57/ Dobay 35).

Cuba a intrat în istorie îmbarcându-se la bordul USS Orizaba pentru a călători de la Havana la Toulouse via New York: a fost prima echipă din Caraibe care a ajuns la un turneu final.

Decizia de a organiza o a doua Cupă Mondială consecutivă în Europa a dus la retragerea din calificări a unor echipe precum El Salvador, Mexic și SUA. Costa Rica și Guyana Olandeză au fost plasate să participe alături de Cuba într-un grup de trei echipe pentru a desemna reprezentativele regiunii, dar primele două aveau să aibă probleme economice.

Juan Tuñas Bajeneta, ultimul cubanez în viață din acea echipă, a murit în 2011. „Am învățat să joc în piețele din Havana cu marinarii, povestea legendarul atacant. Am fost o echipă de prieteni care nu mai ieșiseră niciodată din Cuba”.

Golgheterul care era să se înece pe USS Orizaba

În timp ce se afla la bord, Tuñas a început să simtă rău de mare și a decis să deschidă hubloul din cabina sa pentru a lua aer proaspăt. Ceea ce nu știa era că, de fapt, cabina era sub linia de plutire. Camera lui a fost inundată instantaneu! A scăpat în ultima clipă.

Cuba a ajuns să joace împotriva României, în runda de deschidere, pe Stade Chapou din Toulouse. Se știau puține lucruri despre insulari, dar au atras rapid atenția publicului, după 3-3 cu România.

„A dat ghetele pe un microfon”

4 zile mai târziu, cele două echipe s-au întâlnit din nou la Toulouse, în fața a peste 7.000 de spectatori, însă o schimbare majoră avusese loc în echipa Cubei. Portarul Benito Carvajales, care a avut parade de mare clasă în primul meci, i-a cedat locul lui Juan Ayra.

Site-ul FIFA a scris că „portarul titular primise o ofertă de a comenta meciul pentru radioul de la Havana, prin urmare, a dat ghetele pe un microfon…”.

S-a dovedit a fi o transmisiune memorabilă, Ayra și compania aducând țării prima și singura victorie la Cupa Mondială (2-1), prin golurile lui Socorro și Tomas Fernandez.

Ploaia care a venit

„Înainte de meciul următor, cu Suedia, care trecuse de Austria prin neprezentare, tocmai fusese anexată de Germania, chiar eram considerați favoriți datorită stilului nostru de joc”, a spus Tunas.

„Dar nu am luat în considerare un element neașteptat: ploaia, care a inundat terenul. Nu eram obișnuiți cu ea și am alunecat mult. Am ajuns să pierdem cu 0-8”.

Harry Andersson, vânzătorul de mobilă și viitor ofițer de poliție, a deschis scorul în minutul 10, din lovitură liberă, conform celor de la IK Sleipner, echipa la care juca. Gustav „Gutta” Wetterström a semnat un hattrick autentic. În minutul 23, „a trecut direct prin apărarea cubaneză și a făcut 2-0 după ce a driblat 5 oameni”.

Tore Keller a făcut 5-0, în minutul 80. Harry Andersson a înscris cu capul, 6-0, în minutul 81, iar Arne Nyberg (IFK Göteborg) a făcut 7-0 în minutul 84. În cele din urmă, Harry Andersson a marcat pentru a treia oară în minutul 89. Șapte dintre aceste opt goluri au fost marcate de jucătorii lui Sleipner, o echipă la modă în acele vremuri.

„Până la cinci goluri e jurnalism, după aceea, doar statistică!”

Se spune că jurnalistul francez Emmanuel Gambardella, care bătea cronica, și-a aruncat mașina de scris când Tore Keller a marcat de 5-0, în minutul 80, și a spus: „Până la cinci goluri e jurnalism, după aceea nimic altceva decât statistici!”.

• Emmanuel Gambardella (3 iulie 1888 – 30 august 1953) a fost un jurnalist sportiv și autor francez, a fost primul președinte al Ligue de Football Professionnel. Influența sa pozitivă asupra fotbalului francez a dus la numirea de către Federația Franceză de Fotbal a prestigiosului turneu pentru tineret sub 18 ani după numele lui.

Gustav Wetterström și Harry Andersson, care a marcat fiecare câte un hattrick, sunt singurii suedezi care au marcat câte un hattrick într-un meci al Cupei Mondiale. Golul cu numărul 200 din istoria Cupei Mondiale a fost marcat de Harry Andersson.

Totuși, Cuba a părăsit continentul cu capul sus, la bordul navei Queen Mary, pentru a se întoarce la New York. Terminase pe 7, ceea ce reprezintă încă recordul pentru orice echipă din Caraibe la o Cupă Mondială.

Nordicii, întorși de „Omul de Cauciuc”

În semifinalele de pe „Parc des Princes” din Paris, Suedia a înfruntat Ungaria (1-5). Iar în finala mică, nordicii au avut 2-0, dar au cedat cu 2-4 în fața Braziliei lui Leonidas, golgheter al Cupei Mondiale cu 7 goluri, zis „Omul de Cauciuc”, cel care a inventat și „bicicleta”, și „foarfeca”.

Titlul mondial i-a revenit Italiei, 4-2 în finala cu Ungaria.

Azi, pe arena de la fort joacă FC Antibes/Juan-les-Pins! Oficialii clubului s-au scuzat că nu pot să ne însoțească, sunt încă în vacanță.

Cele mai bune rezultate din palmares, conforn Pari-et-gagne, campioană în Régional 1/ Division Honneur (1993) și sfertfinalistă de Cupa Franței (1933).

În ultima stagiune, echipa locală a terminat pe 4 în D2 Côte d’Azur, liga a 10-a din Franța.

La Antibes e și Muzeul Picasso, fostul Château Grimaldi, construit pe fundațiile anticului oraș grecesc Antipolis, cum era cunoscut Antibes. Castelul este clasificat drept monument istoric din 29 aprilie 1928. 

• În 1925, castelul a fost achiziționat de orașul Antibes și a devenit cunoscut sub numele de Muzeul Grimaldi, iar timp de șase luni, în 1946, a fost casa celebrului artist Pablo Picasso. Artistul însuși a donat muzeului lucrări, în total 23 de picturi și 44 de desene.
• Muzeul a fost redenumit Musée Picasso în decembrie 1966. După moartea sa, în 1986, a doua soție a lui Picasso, Jacqueline, a lăsat moștenire muzeului numeroase lucrări de Picasso.
• Biletul de intrare la Muzeul Picasso costă 12 € (preț întreg). 8 € pentru studenți, profesori și familii numeroase). Un Pass Musées, care asigură accesul la toate muzeele municipale din Antibes Juan-les-Pins timp de 7 zile consecutiv, este 15 €. Gratuitate pentru copiii sub 18 ani, șomeri, deținătorii cardului „lol 16-25” și persoanele cu dizabilități împreună cu un însoțitor.

Dar la Antibes sunt și cochetul Vieux-Vieille, și soare, și mare. Iar Plage de la Gravette e chiar la baza Fort Carré. Hai în apă!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE